În inima gutuii, în pistilul ei prim,
Golul de unde a crescut în incunabul
Și a germinat orizont infantil
De parfum fin, insesizabil...

Spațiu ulterior învederat
Din atriul ei sublim...

De acolo mi-am dorit prima dată
Să fiu atins, să simt și să mă ardă
Din sufletul ei din care zvâcnește
Ca prin apă o unduire de pește.

În infinitatea pe care o construiește
Ca pe umbră a umbrei care în cer
Curcubeu de luminii reflectat
Din stropii ploii curbat
Prin efemer arcuiește.

În carnea ei curg și desenez
Ca-într-un amurg rămurit, infinit,
Ca alergări de murg ale cărui câmpii
Cresc din pământuri în pistil de gutui.