În inima gutuii, în pistilul ei prim,
Golul de unde a crescut în incunabul
Și a risipit din orizont infantil
Parfumul îndoliat cu util...

Spațiu ulterior învederat
Din atriul ei sublim...

De acolo mi-am dorit prima dată
Să mă atingă, să te simt și să mă ardă
Cu interiorul ei din care zvâcnește,
Ca prin apă o unduire de pește!

În infinitatea ce o construiește
Din umbra umbrei de peșteri.

În culorile ei, printre nuanțe,
Curg și mă desenez, ca un amurg
Rămurit, infinit ca alergări de murg
Al căror câmpii cresc mai adânc
Din adâncul celui mai dintâi
Parfumat pistil de gutuie
Atât drept cât și stâng.