zori blânzi pătrund în mine să mă locuiască,
mă frec ușor la ochi să dispară somnolența.
pun samovarul argintiu pe foc,
mă pregătesc de ritualul ceaiului verde.

respirația se mulează pe bătăile inimii,
care nu știe altceva decât să iubească.

în flacăra lumânării cu parfum de iasomie,
ard melancolia toamnei arămie.
vizualizez semințe de gânduri crescând lăstari ai bucuriei.

sorb înghițituri din ceaiul cu lămâie
alunecă în trup un val de energie.

azi iubesc viața mai mult decât ieri.