Privind oglinda urmei tale-Å£i numeri
Zidiţi în amintire-ai vieţii anii
Din ieri spre mâine azi e-n şoapte stranii
Şi ale umbrei ceruri ţii pe umeri.
De timpuri ni se-aşază alb pe cranii
Şi de povaţă stând în vreme rumeni
Ne măsurăm cuvintele în lumeni
Dar tot scriind doar versuri de pierzanii.
Nu ştiu în mări de poezii înotul
Şi-n neputinţe verbul îmi înec
Mi-e zisul pe hârtie-n rit zevzec
Iar de mă spui rostit e însă totul.
Domnind că e zadarul nostru rigă
De coborâm în foaie luna strigă.