Cum ar fi să te îndrăgostești din nou
Ploaia să îți spele tot corpul și să te îndrăgostești din nou
În Vamă, să plouă, pe corturile vechi
Prea vechi, uitate,
Întinse pe plajă, unde se plimbă femeile și copiii lor
Cu ochi mari și triști, îmi aduc aminte de copilul acela special
Și tu stai în echipament zen
Apoi
Să te iei și să te duci
Din prora - sufletul unde se rostogolea peste mare
După ce te-au udat scoicile, pe căpătâi
Umedele lor spărturi, niciodată în proră
Și porumbeii, drept în penele lor transpirate
Unde ți-ai făcut un loc, ca în pântecul femeii de lângă
Dar ploaia nu ți-a lăsat decât ultimele pene
Ale tale
Pentru că și tu ești un porumbel
Cum ar fi să te îndrăgostești din nou de adevăr și de tine
Ca și cum nu ai fi priceput cine este dincolo de perdele
Și ce căutam, luna care și-a intrat în casă
Ploaia, care mă spăla până și sub tălpi
Casa,
Împreună cu câinele, care era liber și ud, dacă păzea bine odăile.
Șterge-te pe umedul ochi, cu tot cu poveștile...
Iris,
lacrima mea Iris,
niciodată nu ți-am spus că ești foarte frumoasă.