Ești singur stai în cameră pe un scaun cu spătar și te
Gândești la mine
Mereu
Poate mâinile tale miros a porumbei sunt și simt cum a aripa sa
Și atunci ce rost în lume, dacă în calculatoarele lumii se ascunde un gânsac
Care face poezie pe pâine, ca un fel de A.I. și eu nu pot.
Într-o mie de ani, nu vor mai fi romancieri meseria noastră va fi superfluă
Și atunci ce rost, de ce ni s-au uscat mâinile și tâmplele
Dacă tot ceea ce am scris, poate fi produs de tâmpeniile acestea de A.I., într-o jumătate de oră
5000 de cărți/zi fără nicio broboană de sudoare, fără niciun obosiș
Absolut tot ce am scris, în afară de rimă, dar poate și aceea va fi învățată.
Calculatoarele vor învăța ce este metafora
Ele vor ști să viseze
Calculatoarele vor începe să viseze
Vor construi vise pentru că vor înțelege metaforizarea și piciorul de metrică
Poate acesta este tot rostul literaturii să dispară
În niciun ev, scriitorii nu au fost adorați foarte mult și atunci ce rost strădania mea
Boabele de sudoare uscate pe fața mea
Poate trebuia să fiu pictoriță, iar dacă numele meu va fi uitat
Pictura cărților mele trebuie să rămână.
Sau nu.
Pântecuri paralele și nevăzutele brațe
Poate A.I. să nască un copil pe bune și atunci ce rost ce nerisipă de oameni
Ce înseamnă incubator atunci ce bun e A.I. chiar dacă ești născut pe 28 februarie
Poate ar trebui să renunț la literatură și să îl las pe A.I., oricum A.I. va reproduce
Orice operă scrisă, dublând-o de mii de ori. Poate și metafora va fi un fel de lipici
În gândurile lui A.I.
Dar poate A.I. să zugrăvească tavanul sau să picteze
Poate A.I. să-mi picteze un cer negru cu stele, stelele sunt foarte simplu de desenat
Sunt numai niște linii puse unele peste altele, cu un centru comun, echilateralitate
Dar poate A.I.,
Să picteze un cer negru cu stele.
Noaptea e simplă, e numai negru, apoi faci numai niște linii aurii unele peste altele
Și în clipa aceasta chiar și Dumnezeu poate fi speriat
Dar este cerul A.I. real, nu este real
Dar eterul este real, eterul este real sau este numai boare atunci eterului îi e frică de A.I.
Dar poate o fetiță desena un cer, este foarte simplu în Clasa a II-a
Dar poate o fetiță să salveze un cer, poate și Dumnezeu, poate și fetița dacă este deșteaptă
Dar poate o fetiță, la mine, în pântec, să plângă... Să se șteargă cu mânuțele
Nu, că este mică, în pântec nu plânge nicio fetiță
Dar poate o fetiță să deseneze o noapte și să pună stele, pe ea, în Clasa a II-a
Dar poate să plângă, să plângă, să se șteargă pe ochi, drept în pântecul mamei...
Nicio fetiță nu se șterge la ochi, în pântecul mamei.
Poate A.I. să-mi picteze un cer negru cu stele, stelele sunt foarte simplu de desenat, în eter.
Eterul este desen pentru ea, dar poate o fetiță... trișa lunatica lume
Să zâmbească la mine în brațe.

Pentru Andrada și Mihai. Sau orice alți iubitori mari.