poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-09-18 | |
pipăi cu urechea vertebrele cerului
s-aud melodia pe care te iubeam singură așa de mult, că pescarii se speriau mările aveau doar flux și toată lumea mânca pește vioara pictată cu pene de corbi clinchetul de clopot la fiecare pas, la fiecare treaptă amețitor pretutindeni până în vârful cetății otranto unde rochiile cenușii își gem viața la ferestre atât a rămas din tine în mine în pădurea care înghițea satul munții strigau ca niște lupi la lună lumina pătrunzând în tuneluri ca mâna lui mihail mângâind partizanii pe cap și mările ștergeau granițe apusuri când stăteam cu spatele la tine și lacrimile curgeau ușor unele-n altele ca niște cătușe mult prea mari clipește copilul singurătății cu voci severe ești primul bărbat care mi l-a oferit și lângă el mă trage de mână, toată iarna pe covor, în cameră cum stăteam lângă tine și nicio stea nu se aprindea mă obligă s-ascult uneori melodia ce a făcut cocon nopții în care am știut că nu mă vei iubi niciodată
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate