ne ascundeam împreună cu amurgul
și cerul căuta încruntat după el
în lipsă se folosea de o copie
reproduceam și noi fiecare seară
într-un joc în care înfășuram pe deget
parte din timp într-o buclă
aveam grijă să prindem în ea
mireasmă de piatră umedă
dar și de lemn
și palma de pământ
unde respiram a verde crud
de-o cumpănă le atârnam
adăpost lângă fântână
să nu ne afle locul
nici aștrii nici luna
așa țineam clipele în loc
până când ochiul de gheață
al unei comete
ne descoperea ascunzătoarea
și ni-l lua
cu toate promisiunile
pe care i le încredințasem

amurgule amurgule
de ce te ascunzi acuma de noi
dă-ne tu dă-ne
promisiunile-napoi