a venit toamna cu a ei nostalgie,
dar eu vorbesc cu florile din glastră,
au în ele blândețe și un fel de magie,
care vorbește de dragostea noastră.

iubitul meu, nu vreau să cadă bruma,
peste amintiri cu noi, peste iubire,
chiar dacă tristețea mă doare acuma,
când nori negri mi-a adus în privire.

tăcute sunt fotografiile din jurul meu,
cu multă dragoste le mângâi pe toate,
mă simt arcul frânt al unui curcubeu,
cu regrete și dureri nevindecate.

am blestemat moartea care ne desparte,
dar iubite îți scriu poeme într-o carte.