poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-09-06 | | Stă scris pe rama în care locuiește o veche fotografie de a mea ”Uite cât de frumos sufăr!” Și au trecut secole, milenii de când nimeni nu-și mai face un selfie ici-colo se mai privesc uneori printre rame goale cu găvanele goale cu intenția unui sărut niciodată săvârșit Nu se mai dăltuiesc nici statui nu se mai toarnă în cofraje manechine scrisul a fost abolit, poezia considerată un delict susurul tandru a devenit o insultă mai gravă decât siluirea artele toate au fost înlocuite cu încâlcite infinite calcule Tocmai ce am fost condamnat la dezintegrare atomică fiindcă am fost surprins de un nanogardian pitit subcutanat cum mângâiam imaginar în aer o ramă... Chiar acum mă îndrept spre eșafodul electrochimic. Îmi vine să plâng, și ce dacă este interzis, și să râd în hohote pentru că, uite, pe un perete opus se proiectează gigantică umbra unui tânăr insolent și înfumurat... – un bliz străfulgeră aerul cutremură eșafodul, lumina mă înșfacă de guler și mă sărută pe gură
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate