o gâză avea nevoie de ajutorul meu
se zbătea în apa dintr-o găleată
am luat-o cu grijă și-am pus-o în iarbă
stătea obosită
dar eu
o vedeam mai degrabă timidă
așa se uita la mine
ca la un zeu

mi-am adus aminte de întâmplare
când o ploaie
venită de nicăieri
ne tachina cu joaca ei
iar noi primeam să-i fim victime
fără de răni
un strop îți aluneca pe obraz
un pic nătâng și cam pierdut
l-am luat cu degetul
ușor
și l-am pus pe un fir de iarbă
apoi ne-am sărutat
ploaia ne-a privit timidă
și-a-ncetat