poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-08-05 | |
Lacul este un loc unde broasca orăcăie lângă draperiile groase
Puteți să suportați ființele și capriciile apei sau trageți draperiile pentru mierea care se depune pe marginile ferestrelor? Am coborât până în Sebeș este un lac memorabil cu apa lui groasă, murdărită De pește prea gras... Îmi pare că M-am scăldat în poveste, mi-am scos abia nasul, m-am șters pe la ochi cu o batistă Ce vreți dumneavoastră Ce bâlci să se nască, în lacul privat... De ce plângeți cu toții, nu plângeți, lăsați că și lacul le știe pe ale lacului Pastele, de la restaurant, și ispitele sunt bune, la fel de bun e și pescărușul care se târăște în locuri greșite Trompete să sune pentru că peștele părăsește lacul și se varsă în mare Nu ne plac broaștele, suntem pește de mare respect, Oaccc... Ne plac undițele, lațurile și mai ales plasele pescărești... Era odată un Pescar mare... Mare, vă spun... Odată era un Pescar fără plasă, aduna totul cu mâinile goale... Își frângea corpul între degete și pescuia, cu el, oameni Pescuia Biserici și le trecea pe celălalt mal Lacul își punea fruntea, pe mantia Lui, și se înclina cu apa neliniștită și cu emoji În panta aceea, care se deschide, înainte O vedeți, O să alungăm tot răul și o să alunecăm cu toții, încet, mai departe... Tukaram, nu privi înspre Călugării asiatici Înspre panourile lor, din hârtie de orez Sunt frumoase Schimbate la fiecare anotimp, cu minuțiozitate, pentru că hârtia este foarte fină și subțire Pictură cu cocori și cu flori de primăvară, Și albe, Tukaram, nu privi înspre aplecările de cap rușinate și înalte, înspre muzica tăcerilor mari între rugăciuni Pentru că lumea este profund hristică și ca o pantă înclinată Și ca un scripete, ca un lac pudibond Se ridică pământul pe două picioare și aleargă, spre El, ca un copil... Cât privește lacul acesta, Este un soi de blestem înspre lac, dar Iisus îl varsă în mare... Ce vezi? Este un soi de busolă care cheamă lacom, lacunar, înspre mare Ne punem amândouă picioarele, în apă Ca într-un fel de mormânt Și ce ne aduce să dormim și să vrem țuica cea de pe urmă Bărbatul acela a tăcut Nu este despre a te pune în sicriu, și despre a-l zdrobi Acela cu degetul mare! Broaștele tac Eu și cu Marian facem dragoste pe panta plină cu flori Unde marea mugește Îți plac peștii? Îți trec printre degete... Unde e apa, unde sunt oamenii Fac amor cu nenăscuții și născuții, visează împreunarea perfectă Cred că dorm, numai broaștele ne petrec neliniștea în concerte, Oacc... Tac... Te iubesc Ce spui Și eu te iubesc, e atât de multă miere ce trebuie culeasă, la timp Altfel se strică, altfel se udă de ploaie și îmbătrânește, fructul nu mai e bun Vino înapoi! Dar ce folos pentru fruct pentru fruct pentru fruct Genele mele să te cheme pe nume Căci te-am iubit între vene.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate