...sufletul pare a fi o ușă ce o purtăm peste tot
doar seara târziu îi trecem pragul
înlăuntrul ei un spațiu imens și gol
în afara ei
noi încercând să-l umplem cu vise...

...ce tristă este marea prin rătăcite porturi
mă-nvăluie tăcerea atâtor exilați
călătorind prin uși de lut se-ntorc în corturi
din crude și prea-ndepărtate timpuri demodați...


- mamă, ușa care se întredeschide sărută speranța pierdută ?
- tată, ușa larg deschisă îmbrățișează un început de drum ?
- bunicule, o ușă închisă îți dă răgaz pentru o întoarcere nouă?


...un vânt uscat împingea seceta spre margini de lume
cerul încins se topea ca untul pe o felie de pâine prăjită
în depărtare păsările plonjau atrase de luciul asfaltului
copacii nu mai aveau tulpini, nici ramuri , cu rădăcinile ca niște joarde oțelite scormoneau pământul
dar apa plecase și ea
peștii ascunși în frunze
ca niște picături de rouă se izbeau de păsări
din pragul ușii,
Dumnezeu sângerând anticipat pe carnea lutului încropi la repezeală omul ...

...ușa m-a întrebat deunăzi
despre libelulele albastre dacă sunt lacrimi de înger
în buzunar ținea o monedă de 50 de bani
- lucește mai bine decât ochii sărăciei, zise tot ea, privind lung muchia subțire a vieții...

...de ceva timp
ușa nu ne mai umblă prin vise
s-a cuibărit intr-un ochi și-l tot învelește cu pleoapa stângă
în urechi îi atârnă ca niște cercei de tablă o manea și un vals
în zâmbet păstrează umbra tinereții sale
îi cuprinde cu amândouă mâinile talia subțire și dansează cu ea
brusc,
dintre balamalele ca niște libelule albastre, îi cresc două aripi de înger

... ca un taur plin de săgeți care
se încăpățânează de fiecare dată
să moară spre deliciul tribunei
dar o face totuși când e deja goală
venea înspre-ai lui
cu răspunsul unei întrebări pe care toți se temeau a o rosti

...să nu uiți să tragi ușa după tine...