au navigat prin carnea mea cuţite
corăbii de supliciu cum pe mare
acum lumina iarăşi slovă are
şi clipele de trai mi-s ascuţite.

să dau la doftor cat prin buzunare
că umbra mea fiinţă iar emite
cuvântul se încheagă-n zăr de vite
şi-un lapte-n sânul mamei îmi tresare.

dar mâine-i tot părere, o nălucă
mă-nghesui astăzi într-un plisc de ieri
că timpu-i pasăre, o pană-aducă.

mă rătăcesc pe căi de nicăieri
şi-n teatrul vieţii port de chin perucă
tu nu luci-ntuneric când să-mi zbieri.