și dacă aș încasa un glonț sunt sigur că ar intra în mine încet, cu dragoste
cum și cerul îmi inundă ochii picătură cu picătură, ca o soluție gen vizik
eu nu mă sufoc, fac doar pauze imense între cuvinte
pentru că nu știu cum să-ți spun, nu știu cum să recunosc
că din pielea mea și-au făcut casă mai multe femei și nu mi-a mai rămas
decît o geană care mi se înfige în ochi cînd te privesc

ca și cum m-aș sinucide din frumusețe, cum se sinucide gheața într-un pahar
de 18 ani, am avut o viață pe care n-ar trebui să ți-o povestesc, pentru că
viața mea e un cimitir al tuturor amintirilor, sunt în prezentul acesta
ca un trup într-un crematoriu și îmi doresc să fie asta dragoste, dar nu știu
dacă un cui care ține în brațe un tablou e dragoste, nu știu dacă săpatul
unei gropi să îngropi un om e dragoste, nu știu dacă obrazul meu tocit
ca un eșafod e dragoste, nu știu dacă tu cînd închizi ochii e dragoste

dar îmi doresc să văd un stol de păsări care zboară invers, să văd pisoi
care merg cu spatele, să văd gropari care astupă gropi goale, să văd
întunericul atît de lucid și de alb încît să pot proiecta pe el alt întuneric
mai cald și mai drăgăstos ca o îmbrățișare venită de sus, sau de jos
aceea cînd cuvîntul face dragoste cu mintea, cu pagina, cu eroul și, pe bune
să văd o pagină care refuză să ardă să își apere cuvintele ca o pisică
apărîndu-și puii, viața mi-o șterg ca urmele lăsate în nisip, să nu fiu urmărit

și caut și caut, ca la baba oarba, ești aici pe aproape, poate te-am și atins
dar am crezut că e o plită încinsă sau un soare, nu am voie să deschid ochii
în dragoste cam așa e, mergi pe mîna celuilalt, în rest mă ridic în fiecare
zi pe o stîncă și mă arunc în apă, ca în absolute beginners, a lui bowie
dacă vin furnicile să îmi coase ochii, te țin cu mine înăuntru, și dacă nu
vin, înseamnă că poți să-ți încolăcești picioarele împrejurul gîtului meu
să mă faci să-ți vorbesc de dragoste, fără niciun cuvînt.