Se-aprinde soare năucind rutina ștearsă
Privind lumina m-am strivit de ochii tăi
Îndrăgostit stau înodat fără de șansă
Și-atunci nu pot să mă dezleg de norii mei

Nu pot vorbi și-atunci mă tac pe-o foaie mută
Aștern prefață într-o umbră de roman
Nu pot să merg și-atunci mă umblu fără urmă
Se-ndoaie pașii rătăcind drumul spre mal

Nu pot să curg și-atunci mă storc de sub o stâncă
Să-mi caut rece drumul veșted rațional
Nu pot să fug și-atunci îngheț unde m-aruncă
Tălpile caută pământ fundamental

Nu pot privi și-atunci mi-e orb dorul ce-asmută
Închis sub pleoape arde roșu ideal
Nu pot vorbi când o negare mă alungâ
Absurdul caută prezentul ireal

Și-atunci nu pot fără de ieri să-mi caut mâine
Nu pot să azi când nu e zâmbet pe fundal
Nu pot să fiu dacă îmi ești doar o secundă
Și-atunci nu pot nici să trăiesc nici să dispar