am pus pe gânduri bubele să fiarbă
să fie nelumină multă-n rană
ca întrebarea să mă bea, tirană
cântând pe buze dintr-un fir de iarbă.

enigma să mă aibă-n umbre hrană
de înţeles privirea-mi fie oarbă
când trandafirul vine să o soarbă
şi trecător ca stirpea mea umană.

o, Doamne, fă-mi din îngeru-Ţi palate
de locuit şi luna în amurg
pe mări ori e cărări de vise, late.

poveştile din somn că-n mine curg
pupila din cuvânt să-mi se dilate
o, Tată, tu stimate demiurg.