De la Nurenberg
Asta e vina ta, asta e mea
Poftim, aici ai greșit tu, aici am greșit eu
Dumnezeu îmi este martor!
Nu!
Chiar deloc!
La finalul zilei
Cineva, de preferință într-o togă purpurie,
Trebuie să declare
Avem un caz clar de neputință
Să vină medicii și să opereze fără anestezie
Iar toții vecinii să fie martori
Ce zic zic eu? Nu doar veciniii!
Să vină Tatăl nostru în toate limbile pământului
Crucea lui Iisus
Și neputincioșii care au cerut un pahar de apă în mijlocul deșertului
Și dreptatea să se împartă precum bomboanele unor copii malnutriți
Da-da-da!
Nu plătim nimic, nu avem nici facturier, nici călău
Doar câteva imagini cu cea mai frumoasă femeie pe care o poți întâlni vreodată
Așa, domniță, aș vrea să mor din dragostea pentru dumneavoastră
Dar, nu se mai poartă.
Acum totul se rezumă la teorii și toate cele
Vrei să mă găsești din nou?
Sapă o groapă adâncă în tine,
Foarte adâncă
Cât să încapă o planetă,
Apoi taci o viață, plângi cât o podgorie de vin
Adulmecă-ți păcatele ca niște parfumuri scumpe nevăzute la TV
Și vino pe strada mea unde zac înmormântate la fiecare ferestră
Poeziile tale
Ca niște licurici fără nicio vino
Albert, nu cred că mai poți mai mult
Atât ai avut de spus
Mă uit la cronometru, posibil să fi făcut declarat adevărul
Dar niciodată timpul nu se înrudește cu nimeni
Are tatuat pe el un înger fără aripi, fără putere
Doar să crezi și atunci va zbura de pe pielea ta
Pe piela mea, atâta tot!