Cenuşa mi-e de pasăre omidă
Extaz de zbor să-mi fie-n zarea lungă
În penele luminii să-mi ajungă
Sub steaua cea de întrupare vidă.

Pe cer crestez de raze imn în dungă
A respira mormânt, să mă dividă
La unu-n solitară crisalidă
Şi propriul rigă mie să mă ungă.

Femeie cruntă eşti, singurătate
Ţigara mea zideşte ai tăi nuri
De setea ta am buzele crăpate.

Te venerez în noapte să te-nduri
Să nu-mi mai dai poveri să car în spate,
De haos chip deasupra cresc păduri.