poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-04-07 | |
Cine ar mai putea să uite florile mici și mărunte
Ce mi-au crescut peste brațe ca pe ramuri speranțe Spre a îmi îmbumba din gânduri și a fecunda cuvinte Și a deveni din goluri în pântecul tău mereu cuminte Rămurele prin care te întinzi mereu înainte? Cine, dacă numai eu, ar putea visa mereu Trupul tău plin de silabe care adaugă albe Petale pistilului ce-mi împodobește uitarea Înfășurându-mi golului din inutil visarea? Cine suflă în privirea cu care-mi zidești murirea Anotimpurilor din care îmi curg precum uitării unde Purtându-mă prin cântare dincolo de oricare adâncire Pretutindeni în rupestre umbre cresc întinzându-mi Prin ramuri ditirambi ce din mine îmi înfloresc? Învață-mă să tund distanțele pe care cresc primăveri Ca din florile lor să-mi pot culege toamna fructe Și răspunsuri pentru cum mie mi te alcătuiești Ca ramuri de-a lungul cărora îmi înflorești! Cine ești tu care vii în viața mea rostuindu-mă, Adăugându-mă mie de pretutindeni ca de niciunde?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate