poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-04-04 | |
Doar cerul de stele mai pare frumos,
Acum, când covorul e galben și ros, Când mâna întind aburind de iubire Și-ntinsă rămâne căutând în neștire. Nici munți, nici livada, nici cercul polar, Se scurge planeta topită-n pahar. Ne-nchidem în casă atât de absurd. Chemări evidente, ecoul e surd. Defapt noi cu toții suntem prizonieri Sub cerul albastru, ce-a fost până ieri Atât de albastru și moale cu noi. Căzut este astăzi, topit în noroi. Închiși pe planetă. Cel mult de pe Lună Putem să privim oceanul de spumă, Pornind cu mirare, ca într-un război, Să-nghită planeta gândită de noi. Iar dacă planeta ne va fi închisoare, Eu tot am să sper, cerând derogare, Măcar o mână să pot în neștire, Să scot prin oblon, aburind de iubire.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate