țigara lîngă piele. mă încălzesc ca fetița cu chibrituri,
eu sunt băiatul cu țigara și sticla de alcool dublu rafinat.
mă încălzesc pe o bancă în afara amintirilor.

am pierdut pariul lui pascal. am pierdut controlul cu accelerația la podea
și mă izbesc din disperare în disperare
ca urletul unui tată care și-a pierdut copilul.

înting cu pîine într-un menu uitat pe o masă nestrînsă.
schopenhauer spune că nu poți fi liber pînă nu te eliberezi de iubire.
deci nu pot fi liber.

cerul curge pe pămînt cu chipul pe care ți l-a copiat ploaia.
eu învîrt alcoolul în gură pînă cîntă ca tine, fals.
îmi aprind țigara și fumul urcă pe frînghii nevăzute.

e un jaf armat la mine în suflet. peste tot numai cadavre
ca și cum aș fi murit de mii de ori
să-ți salvez ochii. realitatea e un fel de orbire

pentru că nu vezi adevărul. pentru că eu mă încălzesc cu jarul țigării
și tu cu un necunoscut într-un gang. încerc să înec o fotografie
cu tine în alcool dublu rafinat.

plouă cu toate condimentele din cer să avem gust mai bun pentru pămînt.
tu ești cu părul ud la lacrimile mele pline de alcool.
cerul trandafiriu și drumul gri pe care merg.

faci o fotografie unui cîine mort și îi spui autoportret.
și mai beau un pahar și aprind o țigară
ca fitilul de la diamită.