mă trezesc într-o dimineață, mahmur destul
cît să am nevoie de o nouă beție ca să mă trezesc
și mă duc în piață la moghioroș, la crîșma de băut și întreb cît e o cafea
și zice șase, mă scarpin în cap, apoi întreb dar votca, votca e cinci
și atunci îmi iau o cafea la cinci lei

și pe mașina mea de scris imaginară se luminează tastele cu literele
care formează privește cerul și privesc cerul și e pentru prima dată cînd
beau o votcă mai ieftină decît o cafea și citesc ziarul ca un muncitor
care vine și bea o votcă în loc de cafea ca să se activeze
și o pasăre albastră își vîră pliscul în paharul meu să își facă zborul mai frumos

apoi vine unu care vinde cuțite la jumătate de preț și ăla care le cumpără
zice așa într-o doară, oare pot să tai aerul în două cu ăsta, da boss, zice ăla
uite așa, numai pune-l în dreptul soarelui și-l faci felii ca pe lămîie
și după o cafea vine original o votcă, doar ești la nicu crețu
și faci un by pass la toate așteptările

scaune sunt doar înăuntru, unde nu se fumează, dar miroase a mici
miroase a mici ca o manea de succes, miroase a mici ca o curvă cu dinți lipsă
miroase a mici ca o viață ratată, miroase a mici ca o avansare
de la insuficiență hepatică la celulită avansată pe ficat, bonus ciroză
și schimbare de sex

și-mi iau doi mici să aștern un început de catafalc trupului
în timp ce observ că toată lumea e de parcă a venit ceaușescu
au toți mîinile în aer, ovaționează și e o bucurie de parcă toate romanele
se termină bine, aici anna karenina taie trenul în două
și viața pare un film și ca la filmări, toți morții se ridică în picioare și merg acasă

cînd îmi stă inima-n loc de la cafele mă gîndesc la tine și cu ajutorul nesperat
al soarelui te filtrez printre gene și dacă scot limba am pe ea o fotografie cu tine
trec prin piață să simt cum miroase a ceapă, a morcovi, ardei, țelină, pătrunjel
amestec toate mirosurile pînă simt că tot ce e în capul meu miroase a bucătărie
tu n-ai gătit nimic azi, ai făcut dragoste cu altul care te-a dus la restaurant la mare
sau la munte, undeva

nu mai ești de o vreme, doar mintea mea mai validează bilete de autobuz
pînă la tine, plătesc cu cardul la nicu crețu, e boierie, plătesc cu inima
în piața moghioroș, unde soarele feliat ca o lămîie mi se frînge în votcă
și cînd beau simt că am toate oasele rupte, și merg ca un orb prin soho
și recit tot ce miros, toate ciorbele, toate tocanele și cer o prună
ca să-i visez viitorul

si cînd beau simt că am toate oasele rupte.