Tu nu m-ai iubit !
M-ai aruncat de pe marginea prăpastiei
în mine,
m-ai crucificat
pe o inimă de pădure
şi mi-ai lăsat izvoarele
să-mi sece venele !
Tu nu m-ai iubit,
m-ai lăsat brazilor
să mă descânte cu
mituri şi răşină
iar Luna,
mă privea cu aroganţa ei de argint,
în timp ce eu îţi respiram poveştile !
Tu nu m-ai iubit,
fiindcă ai uitat
cerbii alergând
în poiană,
până au murit !
Tu nu m-ai iubit,
tu m-ai aruncat
în propria mea prăpastie,
în timp ce eu îţi respiram blândeţea
senină a necuvintelor