Pata îmi stă de jur-împrejur
zid de indiferență
sunt o furnică
în piatră
Pata se întinde în jucării
zid de sinceritate
sunt iar prunc
în fașe
Pata iese din familia mea
prin zidul casei
sunt o stradă
ascunsă
de noi
Pata mă doare din aer
când aspir turbat
supraviețuirea
de normă
Pata mă doare în cap
ca un creion chimic
prea ascuțit și prrea moale
pe harta vieții
fără calmante
Transpir și asta văd pe patul suferinței
strig în calmul nopții - Artă de dragul
artei- apoi mai aștept ecoul
care nu se mai aude. Doar familia
mă cară pe o targă a rușinii
de a fi eu. A fi eu. Sunt eu, eu?
Pata iese din mine când nu mă tratatez
cu o altă dușcă de pelin
calm în capul mesei
pe moarte de dragul
artei de dragul
artei drag
de artă sau
doar
eu?