la rădăcini purtând în haos moarte
corola stelei ni se-nfăţişează
tulpina ei e drum bătut de rază
prin galaxii de cerul nost' departe.

în lumânare bob de foc se-aşază
lui Dumnezeu să-i duc o rugă-n carte
cuvântul meu de iaduri mă desparte
şi în deşertul lumii mi-este oază.

mai naşte-te virgină în odaie
să te arunc în rândul de femei
dorinţa-n trup că ţi se învăpaie.

deasupra e senin şi zbor să vrei
petale de lumină-n umbră-s ploaie
de sorţi pe sus e floarea între zei.