Respir,
în armonie cu luna,
cea mai privită lampă,
oprită în același loc,
într-un desen geometric
cu multe puncte scânteietoare.
Unde sunt eu?
Unde ești tu?

Mă uit la mărul luminos,
brumat de nori, în noaptea
pe care am așteptat-o.
A făcut înconjurul livezii,
pe jumătate cer,
pe jumătate pământ,
fiind mult prea obosit
să se rostogolească în timp.
De și-ar deschide drum acum
tot n-aș avea ce să îi spun.