adie romantismul ca un zefir,
e plină lumea de iubiri cu savoare,
pe buze înflorește zâmbet de trandafir,
prin aer plutesc emoții de candoare.

lumini îmbracă suflete ca o catifea,
soarele topește fiordul din ele,
eu îl aștept în zori la o cafea,
cu visuri pictate în acuarele.

în câmp solar însămânțez speranțe,
să prindă rădăcini să crească mari,
toate sentimentele în vesele nuanțe
să se extindă precum codrii seculari.

eu sper și atunci când îmi este greu,
în lumină și iubire voi crede mereu.