Îmi calc pe inimă-n amor pe urme
Dar te găsesc doar în pricini de zare
De dor imens şi sângele-mi tresare
Şi nu-i nimic aleanul să îl curme.

Te întrupezi doar în a mea visare
Şi clipe în odaie trec în turme
O moarte vine pieptul să îmi scurme
Parfum de veşnicie însă n-are.

Singurătatea nurii îşi întinde,
Femeie-n locul tău, în al meu pat
Şi nefăptura asta-mi dă merinde.

Genune blândă-n mine a săpat
Şi-ntreagă umbra ei de-a fi îmi vinde
Urciorul basmului s-a scurs, crăpat.