în călătoria mea

de la un vis la altul

te-am întâlnit pe tine

tu erai frumoasă și delicată

precum frunza toamnei

un ultim strop din dragostea ta

pentru fostul copac

căuta un ultim strop de căldură

care să-i aline căderea

atunci, imaginea ta

s-a lipit de dorințele ochilor mei

așa cum frunza se lipește de geam

și cum nu voiam

să fii cotropită de ploi

și zăpezi fără milă

te-am lăsat să intri

de atunci, în călătoria mea

de la un vis la altul

ne ținem amândoi de mână

eu, creanga ce-și pierduse

nu demult, ultima frunză

tu, frunza ce-și găsise

în cel din urmă moment

o nouă creangă

amândoi

îndreptându-ne împreună

spre visul cel mare

spre visul primăverii eterne

spre palimpsestul

îndrăgostit de ambele scrieri