poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-08-17 | |
Un clopot bătea prelung, în dungă, tăios
din ceruri spre văi, era seara de 14, se făcea apoi dimineața de 15, o zi oarecare-n cuptor, Maica dădea să se culce obosită cu fiece primăvară de pierderea Fiului, dar în loc să se lase brusc învinsă ca toți oamenii-n agonie de-o forță a lui Isac Newton, gravitaționala din urmă, ea doar adormea pentru totdeauna ca o păstoriță între oile deștepte, supuse, pe de o parte și caprele sale dragi neascultătoare, ce lăcrimau după ea încontinuu fiindcă n-o mai zăriră deloc Și forța de-a sări tot mai sus ca felina după înălțimi de la Eva și după câte o pasăre când pleacă vara de pe pământ după marea zăpușeală o lua cu totul dintre noi, forța antigravațională dată de Fiu la moarte doar ei să nu i descompună trupul frumos, ea se ridica, ea și-l tot transforma, strălucea și din lume pleca, acoperământul său de mare măicuță lăsându-l apoi spre noi, fiii săi adoptivi după har și botez, la Vlaherne (A cincea lege universală din fizică este cea a plecării deosebite cu totul, trup și suflet a Maicii după agonizare) Caprele părăsite se uitau lung și mehăiau tânguios după ea — știau că se vor pierde mai mult până la întoarcerea sărutului Maicii pe capetele lor rebel sparte Oile își plecaseră frunțile și îngenuncheară ca niște cavaleri ai bunei agonii, de apoi
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate