a vrea zidi în foaie dumnezeul
să nu se prăbuşească mănăstire
cuvântule, du şoaptă să se mire
că mult mister în alb adastă, greul.

femeie, de exiÅŸti pe-a mea privire
îmi caut furibund în coastă eul
imaculat hârtia plânge-ateul
paharul de venin a bea neÅŸtire.

de mă rescrii mai naşte-mă o dată
sădind o moarte-n vremea cea de prunc
şi dă-mi un ban să am de Luntre plată.

din amintire-n astăzi te arunc
în stins de drum şi cale-n timpuri lată
sădeşti lumină trupului meu runc.