cuvintele li se auzeau
în jurul focurilor,
despre ei cărturarii adunau imagini
în filele cărților,
ca oameni simpli dar înțelepți
dădeau glas
doinei,
semeți tot ei primeau
răsăritul la Rovine
sau Podul ÃŽnalt,
coborau viforul în brazdă,
în calea
neamurilor migratoare
erau brațe de oțel,
își păzeau vatra
cerul le socotea dorințele,
demni
intrau în istorie cu opinci
ca tălpile lor să fie
măsură pământului,
doar în fața grânelor se aplecau
să le strângă la piept
precum ai ridica pruncii iubiți la soare,
îi aud și acum cântând
în frunză de dud.