oprește-ți un pic privirea

asupra acestui fluture

care ți se așază pe mână

și își deschide aripile

vecinul tău, internetul

îți retușează caricatura

eu îmi traduc sentimentele-n fluturi

și te învăț cum să zbori

da, știu, cândva a fost o omidă

și a mâncat multe frunze

din arborele ce crește în mine

dar de fructul ispitei nu s-a atins

lăsându-l să dea în pârg

ca un soare pe creanga serii

pentru a-i împrumuta

frumusețea

lasă-l să te călăuzească

nu mai sta ca o lacrimă

spânzurată de geană

acceptă-ți căderea

și reclădește-ți vis cu vis

ascensiunea

atinge-i aripile

și vei simți cum inima

îți zboară din piept

îndrăgostită de cer

renunță la bătrânele tale

nimicuri

fii o grădină plină cu flori

polenizate de sărutul

cuvintelor