oprește-ți un pic privirea
asupra acestui fluture
care ți se așază pe mână
și își deschide aripile

vecinul tău, internetul
îți retușează caricatura
eu îmi traduc sentimentele-n fluturi
și te învăț cum să zbori

da, știu, cândva a fost o omidă
și a mâncat multe frunze
din arborele ce crește în mine
dar de fructul ispitei nu s-a atins
lăsându-l să dea în pârg
ca un soare pe creanga serii
pentru a-i împrumuta
frumusețea

lasă-l să te călăuzească
nu mai sta ca o lacrimă
spânzurată de geană
acceptă-ți căderea
și reclădește-ți vis cu vis
ascensiunea

atinge-i aripile
și vei simți cum inima
îți zboară din piept
îndrăgostită de cer

renunță la bătrânele tale
nimicuri

fii o grădină plină cu flori
polenizate de sărutul
cuvintelor