poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-06-26 | |
uneori e necesar să te uiți în oglindă și să vezi că plîngi.
să-ți vezi fața înecată, nasul înfundat, să simți pieptul de trei ori mai mare pentru că inima nu mai are loc și vrea să fugă de tine ca un cîine din lanț. să nu mai poți ține paharul în mînă și mersul tău e ca prin labirint, dar firul ariadnei nu există. și iubirea e un drum cu sens unic și care se înfundă. cum există un neptun al mărilor, există și unul al lacrimilor. își înfige tridentul în ochii mei să dau drumul durerii. și cum e bila de pinball pe care o pierzi printre clapete, tot așa e și sărutul tău care îmi umblă prin trup și iese din mine la primul suspin. m-am spălat pe cap, pe corp, dar nu te poți spăla de durere. lumina trece prin mine și udă peretele. unghiile nu-mi mai cresc. am băut două pahare unul după altul ca să mai fie ceva care să curgă. dau cu mîna prin păr și văd că îmi cade. sunt ca în poemul acela în care mergînd prin deșert nu se văd urme de pași în urma mea. dau să-mi aprind o țigară și bricheta are flacără neagră. iar fumul îmi iese prin piele. sunt ca un autostopist pe care nu-l vede nimeni. iar mașinile merg toate cu spatele. nu credeam că sufletul se poate desprinde trup. tu ai reușit asta.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate