1.Destin mioritic

La şcoală-am fost elev de nota zece,
Am învătat algebră şi latină,
Stau diplomele stivă în vitrină,
Căci n-am avut cu cine mă întrece.

În facultate-am fost ca o felină
Ce-nghite tot ce vede-n jur, când trece,
Şi-atâta carte-am digerat, la rece,
Că se spunea că radiez lumină.

Ulterior mi s-a topit elanul,
Văzând ce-analfabeţi se bagă-n faţă
Şi că, odată ce au prins prim-planul,
Îi duce valul tot mai sus în viaţă,
De nu le-ncape-n buzunare banul,
În timp ce tu, savant, produci mătreaţă!

2.Lirism ascuns

Recent am publicat şi eu o carte
De poezii profund sentimentale,
Iar criticii au spus că-s geniale,
Vrăjiţi de clar-obscurul lor aparte.

Aşa că, mândru, am găsit cu cale
Să nu-i mai dau iubitei mele tarte,
Ca să-mi înghită vorbele deşarte,
Ci să-i citesc doar versuri epocale.

De-atunci nu mai am parte de tandreţe
Căci draga mea, izvor de veselie,
E permanent cuprinsă de tristeţe
Şi-n loc să discutăm filosofie,
Când ea posacă face feţe-feţe,
O duc la psiholog, la terapie.