A plecat Începutul de la casa lui
Pe cărare neumblată
Pe rouă nescuturată
Din Acum și Altădată
Deodată…

Din cuvintele în dodii creşte-n mine-un măr cu rodii/ Cu seminţe înmiite şi culori nebănuite/ Dorul vine, Norul trece, Infinitul mi-l petrece/ Precum ploile de vară/ Unde iar devine iară/ Se ţin ploile de mine/ Peştele-n ploaie… se simte bine...

Mă întorc într-o covată
Aluat de altădată
Frământat în poala mamei
Pus sub perne, la dospit
Pân’ am revărsat afară-n
Şoapta lină ce m-alină-n
Clipa lungă ce m-anină-n
Mierea dulce de albină…

Dilematic, am oftat adânc,
Jumătate-n Dilema Nouă
M-am învârtit prin livadă
Am atins un măr, un prun şi-un cais
Am urcat în pat şi m-am trezit în vis…

Din seminţe de credinţă cât o lacrimă de cer
Creşte-n mine Infinitul, spre adâncul cu mister
În Cealaltă Jumătate Invizibilă
Nostalgia-i dă isonul unui cântec ca de mare
Valul vine, valul trece, şterge-n mine o-ntrebare
Şi în locul ei rămâne, o pădure din trecut
Cu privighetori şi scorburi şi iluzii de-nceput
Din Triptic Sentimental
mi-a căzut de pe cal
Marc Chagall…

Câinele şi Pescăruşul de la Pescărie
Au împreună cu Manechinul, o Pălărie
Alta decât Pălăria Micului prinţ
Care, după cum se ştie, era
Un şarpe boa
Care a înghiţit un elefant…

Barca albastră de la Pescărie
Acoperită cu o pânză albă
Zdrenţuită de vânt şi de vreme
Este casa unui Pescar,
Prieten cu mine şi cu Câinele Alb
Pe care-l vezi sub colacul de salvare
El este tata câinilor albi
De la fântâna cu cumpănă
Pe care-i ştii dintr-o poezie
Care nu sunt acolo, doar aşa, ca să fie
Ci pentru că acolo este Ţara câinilor albi…

Motto: Este tot atât de uşor să te înşeli pe tine însuţi fără să-ţi dai seama, pe cât este de greu să-i înşeli pe alţii fără ca ei să observe. (La Rochfoucauld, Maxime, 1678, nr. 115)

“Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată,
şi e obositor pentru copii să le dea întruna lămuriri peste lămuriri.”

Ia cheia acestei realități şi vezi unde ajungi!...



Constanța, Marți, 13 Iunie, 2023