Dacă tot verdele lumii
ar fi fost roșu
atunci macii ar fi fost
verzii adevărați

Privitul marilor adunări
din trecutul nostru
era inspirat de contemplarea
conducătorilor ca stejarii
cu mari patimi sub mantii
și-a macilor supuși loiali
în nesfârșitele pâlcuri
răsăriți pe un plai

Are macul o parte întunecată
și-n capsule acoperite cu țepi moi verzi
semințe la fel de negre
ca pământul strămoșesc foarte brun —
e bun și la simigerii acest sânge negru
pentru visătorii eroi
onorați astăzi doar de
țărâna cu memorie
oriunde pe Glob

În cireșar îi văd pe conaționali
pretutindeni în lume
rostesc expresia
"popor de maci"

Vreau să mă arunc într-un zbor
să fac o baie în ei
să mor ca toată floarea lor
într-un soare nimicitor

Mă voi deschide protestatar
în pajiștea mai reală
din depărtările reaflate
cu alți și alți maci
în permanență invitați
în lumina rece a lunii
ori pe soare
la fel de vioi

Într-un tablou liric postum
de-al meu
mă vedeți
omul mac ireal
într-un autoportret
prea modest

Sunt poetul
alcătuit
din două roșii
petale —
una fictivă și totodată reală cade
și cealaltă
cu expirată carte de identitate
s-a dus imediat
după ea
eu sunt omul steag
al furtunii venite din larg
arborat pe nisip