să fie clar
nu l-am uitat mă bântuie
mă bântuie
cum să uit & ce să uit
spargerea băncilor & uciderea angajaților
mormintele fără nume
zvârlitul cu manuale în profesori & tăierea beregatei domnișoarei profesoare
școlarul mort la nici 17 ani lovit de un câine cu motoscuterul
ancheta care niciodată nu s-a terminat
nup
așa da
examinând lungimea cât ecuatorul
longitudinea pe toate meridianele
reascultându-l pe nichita
,,dar nici un poet n-ar vrea să trăiască
nici măcar un minut
un singur minut
din viața lui eminescu”
dar dintr-a mea din a mea care de când nu mai e a mea
mă bântuie și mă sfărâmă mă împrăstie pe străzi
mă mătură mă pune pe făraș am devenit
tomberon de parlamentar ucrainean
sunt aruncat în aer de duma de stat nu și de vladimir putin
în două rânduri mi-a dat dreptate președintele sovietului suprem
în chestia cu dacă e să fiu aruncat în aer
măcar să fie la pecerskaia
și în chestiunea patriotismului pravoslavnic
am apreciat iscălitura lui
confirmarea de primire cu litere latine
mă așteptam în limba rusă
s-au copt cireșele vișinele caisele
putin se uita la mine și la băiatul meu
cum îmi ștergea cu buretele bucătăria închiriată
prin care se dăduse cu otravă de guzgani
nu vei muri
i-a spus băiatul meu lui vladimir putin
și mie
după aceea caietele aveau paginile numerotate de la 1 la 15 și
după aceea m-am întrebat ce înseamnă cifra 15 și
după aceea am sunat la TF 2 Tv5 ce înseamnă cifra 15
de ce jurnalele se încheiau precum moartea subită la fără un sfert
devenisem sacul de box năucit stâlpul infamiei universale
oriunde
peste tot
de pretutindeni
infinitul defăimării plus infinitul neconceptualizat al pierderii & distrugerii
& eram un singur om în bătaia fiarei înhățat cu 666 de guri de oriunde
împărat al rezistenței prin toate emisferele culturile religiile furnicile
cu strălucitoarea-mi cochilie ținută în spate de Însuși Cuvântul
corul nu-mi fusese prezis de ursitoare
doar Cuvântul mai greu decât pământul
mi s-a spus că va avea putere de lege
ce fel și despre care lege
nu știu
precum criminalii în serie hiperboreii n-au lăsat prea multe urme
urmele s-au regăsit în portbagajul mașinilor bengoase
dragi copii nu lăsați urme nici prin spânzurare
și-ar dori o moarte martirică de françois villon
pentru ultimul dintre oameni
prea mult
el nu s-a născut deci huliți-l înainte de a se naște
el nu are dreptul să respire deci înecați-l
el nu ne poate vedea deci orbiți-l
el nu ne poate auzi deci declarați-l surd cu acte-n regulă
handicapat al speciei homo sapiens sapiens atât de ingenuă
el nu poate vorbi fiți asurzitori
moartea îl va chema ceas de ceas
în loc de cântece i se va da chinină
să-i treacă prin vene și plumb topit prin creier
el va spune adevărul însă pe nimeni în post-adevăr
nu va mai interesa o chestiune atât de minoră
nici măcar pe donald trump îngăduind complice
starea de tranzit pe wall street
poezia ta e ,,realistică“exclama băiatul meu la 4 ani
ea m-a adus pe mine pe lume
te știu de când au început să ne extermine
să ne ucidă să ne îngroape în ocări cu șfichiul limbii
să ne târască prin glodoaie și tu știi că eu le cunosc pe toate
și mai știu că tăcerea-ți
de granit de stâncă de piatră din capul unghiului
îți va fi asurzitoare