din fire-s un rebel și un hoinar boem,
ulița Almalăului, de Ostrov dunărean
l-a zidit o vreme la țară către oraș pe tata
și eu n-am un pământ bun să-mi ridic zidul
ca pe un pat și încărcat cu el în duh să duc
ostenelile mele citadine dincolo,
către uriași
.
al naibii să fiu de nu mă întrec la crosul neartistic,
semimaratonul, ba chiar maratonul de patimi grele,
târâte ca pietre de moară cu lanțuri,
cu Ben Corlaciu, hoinarul cel negru-n grădinile publice
urlu câte-o romanță în lună, îmi scot demonic
dintr-o coadă izbită ca o rafală în toamnă strada la vorbă.
.
delirez "plantații de cuie" mă iau după Constant
Tonegaru, mi le înfige în spate-un păcat cu ciocanul,
dar nu mi le scoate diseară nici navigarea cu taica,
căpitanul de vas, ofițerul 'poet' sub cea mai fină
acoperire la Amsterdam, piromanul Băsescu
Ramses, pe care-l ador
luar-ar o ghionoaie din alea...
.
îi dau foc puștii pe care doar
slobozită-o dorește Geo Dumitrescu
mai 'liber' să scoată "Gazeta literară" în R.P.Română
decât Jawaharlal Nehru și Mahatma Ghandi în India înrobită,
apoi lumea să uite ce a-nsemnat pentru Geo poșta redacției,
pe câți români a propulsat el pe drumul poeziei europene,
cum a adus modernitatea la ziarul "România literară",
alegând printre redactori și pe imberbii rebeli
Gabriel Dimisianu, Nicolae Manolescu,
ori Gheorghe Grigurcu...
.
hoinăritul prin Lausanne îmi intră-n limfă
din rana înnegritelor tălpi doar
prin lecția protestării dârzului Ion Caraion în fața lui Ceau',
ocolesc cenaclul ”Labiș” pe.. genialul diavol căzut în cărnuri,
Eugen Barbu de la revista ”Luceafărul”,
apoi îl ascult și pe Florin Mihăilescu, îl evit pe ciumatul
cu bani după 1990, Artur Silvestri, văd că și azi lumea
se uită la mine uneori dintr-un "Panopticum"
exact ca pe timpurile câte unui deținut / reținut,
pus să lucreze la Secu, fără să se prindă prea mulți -
cum procedau Șt. Aug. Doinaș & Al. Paleologu,
n-aveau cum, odată deconspirați, să nu recunoască...
.
iubesc nonșalanța ca Radu Stanca, fost boem princiar,
ori ca Leonid Dimov - să mă plimb prin trăsnăi confesive,
băsmuiri de prin nebunatice vise ori în camaraderia
dintre Virgil Teodorescu și Gellu Naum - să n-aud decât
senzuala tehnică onirică a unui boem dicteu automat
surescitat surrealist, poeme la patru mâini suprafirești,
scrise mai mult pentru viitorime și astăzi, pentru muzica
Adei Milea... pentru cei din urmă inițiați în... JH Hard (Poetry)