eu n-am vrut să rănesc, eu am fost umplut cu băiatul albnegru
ce zilnic duhnește a plăceri interzise, știi, ochii lui văd filmul porno al naturii
cînd o albină se lasă pe o floare, cînd un porumbel țanțoș se înfoaie
în fața porumbiței, cîștigătorul, se știe chipul lui e deja în toate ochiurile
de apă, chipul lui e soarele din inima mea & primul meu jandarm, lacrimile tale

eu am conceput toate cele, m-am dorit mai luminos ție, am vrut să fiu zidul
de care se izbesc gîndurile cele mai ascunse ale oamenilor, am ținut la tine
în secret cum ai păstrat un dinte de lapte atîția ani în întuneric, într-o cutiuță &
durerea ascunsă în durerea altcuiva, eu am scos din strînsoare foamea,
m-am hrănit ca o cățelușă cu razele

m-am închipuit îmbrăcat în haine colorate, eu băiatul albnegru, o defragmentare
ce mă ajută să scap din acest univers dement, strident, decadent, uite
aerul de deasupra orașului e în creștere ca un copil, ca zgomotul pe un portavion
cînd motoarele zburătoarelor pornesc deodată, încă nu se vorbește nimic
dar curînd vom trata problema bărbătește

genele tale îmi cresc în creier, unghiile ca niște solzi îmi acoperă carnea din fericire &
prin oraș ochii tăi sunt rănile deschise de pe trupul meu, o parte importantă
a viselor & cîteva fracțiuni de distanță între păcatele care ne diferențiază, tu
zemoasă ca o ploaie tropicală cînd tristețea te patinează & cuvintele dorm
păpuși pe limba ta

cu bucățele de hîrtie ninge peste oraș, părul îți udă umerii, ți-i înroșește, semn
că mă pot face scrum cînd vinul mă îmbată definitiv, mi-e teamă c-o să dau greș
ca un arhitect al socialismului, mi-e frică să fumez tandru ca dragostea, o să beau
tot ce simte pieptul apoi mă las călăuzit de mișcări imperceptibile, nemăsurabile,
imposibile, hai cu mine pe toboganele timpului, o să vezi, o să fie sunshine

ne vom strînge puternic unul cu altul, doi nori care hotărăsc anotimpurile
vom găsi atît de reconfortantă aroma rece a morții
cînd pianul va suna exact ca răsăritul