poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-05-08 | |
eu n-am vrut să rănesc, eu am fost umplut cu băiatul albnegru
ce zilnic duhnește a plăceri interzise, știi, ochii lui văd filmul porno al naturii cînd o albină se lasă pe o floare, cînd un porumbel țanțoș se înfoaie în fața porumbiței, cîștigătorul, se știe chipul lui e deja în toate ochiurile de apă, chipul lui e soarele din inima mea & primul meu jandarm, lacrimile tale eu am conceput toate cele, m-am dorit mai luminos ție, am vrut să fiu zidul de care se izbesc gîndurile cele mai ascunse ale oamenilor, am ținut la tine în secret cum ai păstrat un dinte de lapte atîția ani în întuneric, într-o cutiuță & durerea ascunsă în durerea altcuiva, eu am scos din strînsoare foamea, m-am hrănit ca o cățelușă cu razele m-am închipuit îmbrăcat în haine colorate, eu băiatul albnegru, o defragmentare ce mă ajută să scap din acest univers dement, strident, decadent, uite aerul de deasupra orașului e în creștere ca un copil, ca zgomotul pe un portavion cînd motoarele zburătoarelor pornesc deodată, încă nu se vorbește nimic dar curînd vom trata problema bărbătește genele tale îmi cresc în creier, unghiile ca niște solzi îmi acoperă carnea din fericire & prin oraș ochii tăi sunt rănile deschise de pe trupul meu, o parte importantă a viselor & cîteva fracțiuni de distanță între păcatele care ne diferențiază, tu zemoasă ca o ploaie tropicală cînd tristețea te patinează & cuvintele dorm păpuși pe limba ta cu bucățele de hîrtie ninge peste oraș, părul îți udă umerii, ți-i înroșește, semn că mă pot face scrum cînd vinul mă îmbată definitiv, mi-e teamă c-o să dau greș ca un arhitect al socialismului, mi-e frică să fumez tandru ca dragostea, o să beau tot ce simte pieptul apoi mă las călăuzit de mișcări imperceptibile, nemăsurabile, imposibile, hai cu mine pe toboganele timpului, o să vezi, o să fie sunshine ne vom strînge puternic unul cu altul, doi nori care hotărăsc anotimpurile vom găsi atît de reconfortantă aroma rece a morții cînd pianul va suna exact ca răsăritul
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate