mă las purtată de magia luminii,
valorile ei au nume de parfum,
dau la o parte rotocoale de fum,
respir mireasma ce-o izvodesc crinii.

pe bănci desenează inimi pereche,
în aerul pur schițează săruturi
și-un vers dintr-o iubire străveche
pregătindu-i în taină noi începuturi.

admir Lumina cum disipă declinul,
cum înseninează minte și suflet,
ca o stea pogorâtă cu mare răsunet
în sânul vieții să îi facă plinul.

Lumina plămădește corolele lumii
în raiul în care dăinuie heruvimii.