făcând pe pofta norilor
mi-i imaginez ca o stradă
muncind sorilor de zi
visând luna până se vede
cum se apropie de soare
în părțile secundare
lumină doarme bine
măsoară marginile
de pe câțiva având
floricele împrimăvărând
ei concurează iubirile
care se miră de prospețime
poiana știe că viața are un an
și se concentrează pe uman
dar o singură rămuriță
este cam prostuță
le arată cum se trage de ram
crede că fructului e un fan
care obligat
salută cuvântat
ieșit la stradă
să afle la
o întâmplare care, ce are nadă