îmi cânt glia și neamul îl cânt
în sanctuarul inimii iubitoare
calc cu grijă pe pământul sfânt
cu ierburi fragile și florale covoare.

aici speranța crește între icoane,
crini albi împodobesc catapetesme
visuri întinse pe zeci de coloane
își află împlinirea între miresme.

și timpul nu-i zadarnic, străveziu
susține viața ca un reazem ancestral
pentru nici un om nu este târziu
să urmeze lumina născută în astral.

aici sufletele toate își găsesc pereche
și-s nunți care respectă datina străveche