poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-04-27 | |
nu mi-am imaginat niciodată subterana, dostoievski a făcut-o
eu trăiesc la etajul trei, aripile mele nu se rotesc niciodată pentru că poartă mănuși, așa m-a creat șarpele de noapte doar ziua sunt pernele protectoare, așadar iată subterana suspendată în care trăiesc, unde depravarea dispare după ce a fost consumată, la fel cum îngerul meu păzitor după ce se face terci, sunt un vrăjitor al lui euripide stau în afacerea fanteziilor, scriu cum aș arunca televizorul pe geam cum i-aș fura cuvinte grecului, că e prea beat și doarme pe perna mea protectoare, cînd liniștea devine orbitoare sunt un mic batjocorit, un geamăn tragic care îl pune pe euripide să meargă la non-stop, să treacă el printre pisici negre, să facă el trei pași înapoi și să-și scuipe în sîn, eu merg înainte și nu scuip eu cunosc claritatea xanaxului, a sărăciei și a singurătății, a lipsurilor și nodul în gît cînd nu vin extratereștrii să îmi pună cuvinte în cap am citate din bomboanele aduse din cosmos, din ciuperci sau antidepresive așa cum pe vremea cînd eram copil mîncam bomboane cubaneze care mă înfrățeau cu extazul, acum vin demonii veșnici să îmi aducă propoziții întregi care vorbesc despre vreme, despre temperatura mea în schimbare, cum mă răcesc, despre furtunile și eclipsele mele despre felul în care în loc de piese de șah am licantropi care vor să muște atunci cînd vreau să-i mișc nietzsche îmi povestește nașterea tragediei, în loc de poveste de noapte și tragedia mea adoarme pentru cîteva ore, somnul nu ține niciodată cu visătorul, se termină prea repede și mă trezesc în cîrjele dimineții ca un orfan, fără cuvinte și fără amintiri, mă trezesc la pierderea fidelității față de orice am iubit, față de orice am ținut în brațe toți am fost copii odată, și cred că și mobila din casă a fost cîndva cum cred că și otrava pe care mi-o dau monștrii din spațiu a fost copil eu joc încă de-a v-ați ascunselea cu mine însumi și nu mă găsesc umblu din transă în transă, fac schimb de universuri de parcă ar fi timbre, sunt un învins al transformărilor, nu cunosc bunăstarea dragostei, dar curînd voi cunoaște bunătatea lumînării temnița în care extratereștrii nu mă vor găsi, nu mă vor mai elibera niciodată.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate