mă amețește aerul provensal
și parcă grijile sunt tot mai mari
în fața zeilor sunt un vasal,
azi le servesc rețete cu homari.

cu lacrimi le spăl praful pe bombeu,
în pocaluri de aur le torn elixir,
dar este gustos sângele de plebeu
și când se zvârcolește în delir.

în vis, într-un castel de mucava
zeii îmi promit o viață prosperă
îngeri pe stânci voi putea grava
să uit cumva de soarta pauperă.

cerul cu unghiile îl voi excava
întreg cugetul în mine totuși speră.