Așa cum stelele pe cer se risipesc
Iar soarele își stinge din lumină
Și oamenii, creație divină
Dispar într-un hotar din univers.

Chipuri create acum din amintiri
Se văd parcă tot mai tare în ceață.
Oamenii ce cândva se bucurau de viață
S-au rătăcit de tot printre martiri.

Vise neîmplinite, regrete, gânduri
Compun acum corpul unor neființe
În ochii cărora luminile sunt stinse
Iar tot ce ei au însemnat, s-a transformat în câteva frânturi.