stau întinsă în iarbă, mă uit la un nor, pare că mă privește, țintit
nu se mișcă, și
brusc, ca un om supărat, haotic, cu furie începe dezintegrarea într-o culoare cețoasă
dispare lin,

nu departe, pietre obeze ca luptătorii sumo au capul înfipt în pieptul adversarului,
pe vine, aruncă sare în aer, împiedică iarba să-i prindă de centură,
o pisică, mă privește de parcă se uită dinăuntrul mastabelor,
pozează în: - nu ne pasă de grădinile japoneze,
surpirnzător,

două libelule-mi distrag atenția, încearcă să facă dragoste fără succes: - dragă, nu astăzi, am migrene,
ea, cade moartă (sau înscenează), nu se știe, stă nemișcată, zace cu susul în jos,
libelulul îi dă târcoale, zboară pe deasupra ei, bâzâie, ea nu respiră,
își pierde răbdarea și pleacă,
îngrijorată, m-am apropiat, după toată tăvăleala la pământ, ciufulită și-a luat zborul:
- dacă a făcut-o intenționat, și de ce ar face-o,
după o vreme întorc capul spre baltă văd un roi de masculi zboară după ea,
aceeași strategie riscantă, cade moartă: - dragă, nu astăzi, mă doare capul, ...


***

Încă întinsă în iarbă, mă uit în gol, caldeiră, con prăbușit, lac în formare,
în aer două libelule fac dragoste, mor împreună în zguduiri orgasmice, oh
uf,
- tăcere

perturbată de greieri, tresar,
sper să nu calc nici o creatură vie sau moartă, dar
numai iarba știe, și totuși, de ce libelulele apelează la trucuri, își înscenează moartea